Sustinerea Serbiei de catre Romania si de catre romani este o mare prostie,o tradare curat
Sustinerea Serbiei de catre Romania si de catre romani este o mare prostie,o tradare curata,cine are ceva de obiectat pe seama acestui material pro romanesc,inseamna ca nu este roman si nu-i pasa de romanii din disapora.
Traiasca Romania si toti romanii de pretutindeni !
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/09/050916_mala inita.shtml
(more)
(less)
Added: 3 weeks ago
Views: 133
THE ROMANIAN MILITARY OCCUPATION OF HUNGARY, APRIL 1919 - MARCH 1920.
7.12.1918 - The R
THE ROMANIAN MILITARY OCCUPATION OF HUNGARY, APRIL 1919 - MARCH 1920.
7.12.1918 - The Romanian Army enters Braşov,in southeastern Transylvania.
7.12.1918 - The Romanian Army crosses the demarcation line set by the Belgrade armistice treaty (Mures river) and is heading towards Turda, with the intention of occupying Cluj, the most important town in Transylvania. Hungary is ordered by the Entente Powers to further pull back troops.
7.12.1918 - The Hungarian Government decides to recruit soldiers to be able to resist the advancing Romanian troops but the time is too short. Major towns like Cluj are surrended with no resistence.
12.12.1918 - Romanian troops enter Sibiu (southern Transylvania).
14.12.1918 - The Directory Council of Transylvania, elected by ethnic Romanians, sends a delegation headed by Miron Cristea, the Bishop of Caransebeş, to Bucharest to negotiate the details of the union. King Ferdinand I of Romania receives and accepts the Declaration of Union, passed on decembrie 1 by the National Assembly of Romanians of Transylvania and Hungary.
15.12.1918 - A National Assembly of Germans of Transylvania and Banat is held in Mediaş, central Transylvania, and a declaration is passed to support the decision of the Romanians to unite with the Kingdom of Romania.
22.12.1918 - In response, a Hungarian General Assembly in Cluj (Hungarian: Kolozsvár), central Transylvania, and the most important Hungarian town in Transylvania reaffirms the loyalty of Hungarians from Transylvania to Hungary.
24.12.1918 - As King Ferdinand I of Romania signs the decree sanctioning the union of Bessarabia, of Bukovina, and of Transylvania with Romania, the Hungarian government protests. Negotiations start in Versailles with the four Entente powers, as well as with Czechoslovakia, Hungary, Serbia, Bulgaria and Russia for the establishment of the new border.
24.12.1918 - Romanian troops enter Cluj.
14.01.1919 - Romanian troops reach Baia Mare.
14.01.1919 - Entente powers show open hostility towards the actions of the Romanians, which in turn claim the decisions of the Parliament of Transylvania should have priority over the armistice agreements between France and Hungary.
18.01.1919 - The Romanian Army enters Sighetu Marmaţiei.
22.01.1919 - Romanian troops stop at a new demarcation line indicated by the Entente powers, leaving Banat under Serbian, and Crişana under Hungarian control.
20.03.1919 - French Genaral Vyx, on behalf of the Entente Powers, demands that Hungary give up further territories and accept another demarcation line, more or less according to the situation on the ground at that moment.
21.03.1919 - Hungary's Prime Minister Károlyi says in an address to the people that he cannot accept the territorial losses that the Entente powers press on him to accept, and transfers the power to a radical left-wing government, headed by the communist Béla Kun, who in turn proclaims Hungary a Soviet Republic and gives up the passive policy of simply accepting territorial losses dictated by the Entente.
03.1919 - The Romanian delegation at the Peace Conference in Paris, headed by Prime Minister Ion I.C. Brătianu, asks the Council of the Great Powers to allow Romania to occupy the territory up to the river Tisza (as agreed upon before Romania's entry into the war). The proposal is rejected. South-African General Jan Smuts is sent to Budapest to negotiate with Béla Kun.
04.1919 - As more and more information about the anti-Romanian repression in the Romanian-inhabited areas still under Hungarian control reaches Bucharest, the Romanian Army is ordered to prepare a general offensive for aprilie 16, 1919.
15.04.1919, evening - Hungarian troops organize a preemptive strike against the Romanian Army in western Transylvania.
16-19.04.1919 - Violent battles take place in the Apuseni Mountains, eventually won by the Romanian troops (five divisions), which brake through the front lines into the Crişana plain.
19.04.1919 - Following their successful counter-offensive against the Hungarian Soviet Republic, Romanian troops enter Satu Mare.
20.04.1919 - The Romanian Army enters Oradea.
1.05.1919 - The Romanian Army reaches the river Tisza.
17.06-07.1919 - The Council of the Great Powers asks the Romanian government to retreat its troops to the (second) demarcation line and invites Béla Kun to Paris. Romania answers negative, and says it would agree to the demand if the Communist Hungarian Army is disarmed and demobilized. Béla Kun refuses this condition.
17.07.1919 - Béla Kun orders a counter-offensive against the Romanian Army.
20.07.1919 - The Hungarian Army crosses the Tisza; violent battles take place.
26.07.1919 - The Hungarian offensive fails and the Romanian Army pushes the Hungarian troops back to the Tisza. Many POWs are captured.
4.08.1919 - Romanian troops enter Budapest.
(more)
(less)
Added: 2 months ago
Views: 1,502
Michael the Brave (Romanian: Mihai Viteazul, Hungarian: Vitéz Mihály; 1558-9 August 1601)
Michael the Brave (Romanian: Mihai Viteazul, Hungarian: Vitéz Mihály; 1558-9 August 1601) was the Prince of Wallachia (1593-1601), of Transylvania (1599-1600), and of Moldavia (1600) three principalities that he united under his rule.
He is regarded as one of Romania's greatest national heroes.
His reign began in late 1593, two years before the war with the Ottomans started, a conflict in which the Prince fought the Battle of Călugăreni, considered the most important battle of his reign. Although the Wallachians emerged victorious from the battle, Michael was forced to retreat with his troops and wait for aid from his allies. The war continued until a peace finally emerged in January 1597, but this only lasted for a year and a half. Peace was again reached in late 1599, when Michael was unable to continue the war due to lack of support from his allies.
In 1600 Michael won the Battle of Şelimbăr and soon entered Alba Iulia, becoming the Prince of Transylvania. A few months later, Michael's troops invaded Moldavia and reached its capital, Suceava. The Moldavian leader Ieremia Movilă fled to Poland and Michael was declared Prince of Moldavia. Due to inadequate support from his allies, Michael could not keep the control of all three provinces and the nobles of Transylvania rose against him along with, to a lesser extent, the boyars in Moldavia and Wallachia. Michael, allied with the Austrian General Giorgio Basta, defeated an uprising by the Hungarian nobility at Gurăslău. Immediately after this, Basta ordered the assassination of Michael, which took place on 9 August 1601.
În 1594 şi în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării, cucerind cetăţile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Rasgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra şi chiar Rusciuc, Şiştova, Nicopole şi Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga, călăreţii lui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopole în est şi Plevna în vest. Această acţiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stăpânirea sa Bugeacul, în aceeaşi perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea şi gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte.
Întreaga creştinătate balcanică l-a privit ca pe un eliberator, iar după moartea sa, în hârtiile găsite sub pernă, s-a aflat o scrisoare în care aceşti creştini îl numeau „Steaua lor răsăriteană".
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/34/Mihai_160 0.png
http://cartiere.ro/fisiere/images/harta_romania-mihai-viteaz ul_5.preview.gif
http://www.armyacademy.ro/revista2_2000/art_16.html
(more)
(less)
Added: 2 weeks ago
Views: 104
|
The real Serb Volunteer Guard (Српска добровољачка гарда/Srpska dobrovoljačka garda) and Ž
The real Serb Volunteer Guard (Српска добровољачка гарда/Srpska dobrovoljačka garda) and Željko Ražnatović known as Arkan (Аркан) and the boys known as Arkan's Tigers (Арканови Тигрови, Arkanovi Tigrovi), who fought in Croatia (1991-1992); Bosnia and Herzegovina (1992-1995) and Kosovo and Metohija (1998-1999).
After his death,the doctors say that Arkan have "cancer in his ass".
HERE YOU CAN SEE A SERBIAN NATIONALIST WHO THINK THAT KOSOVO IS SERBIA.DONT BE SCARED ABOUT HIS FACE,IS JUST ASIAN.
http://img59.imageshack.us/my.php?image=tigansarbnationalist st6.jpg
(more)
(less)
Added: 2 months ago
Views: 840
"Din Zei de-am fi scoboratori,
C-o moarte tot suntem datori;
Totuna e dac-ai murit
F
"Din Zei de-am fi scoboratori,
C-o moarte tot suntem datori;
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingarbovit,
Dar nu-i totuna Leu sa mori,
Ori Caine-nlantuit".
(George COSBUC: "Decebal catre popor")
Decebal, Dacian king (87-106 A.D.), organizer and leader in two defending wars agains the Roman expansion. Having great military and political qualities, Decebal have had some victories against the Romans.
Skilful diplomate, he makes a treaty with Domitian, after the Romans victory from Tapae, a peace in favour of the Dacians (89), but he did not stoped to prepare himself for a new war with the Romans, which he foresee. He fortify the army, the fortresses and try to form coalitions against the Romans with all the neighbour peoples, also menaced.
The second war with the Romans began in 101. Even he have wared heroically, the Dacian people was defeated (in the warlike expedition from 101-102 and 105-106), and Decebal committed suicide to avoid captivity and humility .
Decebal (iniţial purta numele Diurpaneus), rege dac (87-106).
Statul centralizat dac s-a aflat în apogeul puterii sale sub regele Decebal. Deşi mai restrâns ca arie geografică decât teritoriul stăpânit de regele Burebista (c.82-c. 44 î.Hr)-cuprinzând Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul şi sudul Moldovei, noul stat era mai puternic şi mai bine organizat.Încă din primul an de domnie, din anul 87, este confruntat cu o situaţie dificilă. Roma organizează prima campanie în inima Daciei. Împăratul Domiţian, pentru a-l pedepsi pe Decebal, trimite o armată comandată de prefectul Gărzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, să traverseaze Dunărea. Într-un defileu Decebal surprinde într-o capcană forţele romane. Comandantul roman cade în luptă iar Decebal duce în Munţii Orăştiei prada de război: prizonieri, trofee şi stindardul legiunii a V-a.
La un an de la această victorie, în anul 88, o armată romană condusă de Tettius Iulianus atacă din nou pătrunzând în Dacia prin Banat. Decebal aşteaptă în defilelul de la Tapae. Confruntarea se încheie cu victoria romană. Deşi înfrânt de către romani, datorită dificultăţilor întâmpinate de armatele imperiale în Pannonia în lupta cu quazii şi marcomanii, care-l sprijiniseră pe regele dac, Decebal încheie o pace avantajoasă cu împăratul Domiţian în anul 89.
În schimbul unor subsidii în bani şi ingineri, Decebal se recunoaşte rege clientelar al Romei şi continuă, în următorii 12 ani de pace să-şi consolideze puterea şi statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipată şi instruită. Se iniţiază un vast program de construcţii civile şi militare, îndeosebi în regiunea Munţilor Orăştie. Încearcă să stabilească relaţii cu popoare şi state inamice Romei.
Confruntările dintre daci şi romani au reînceput în timpul împăratului Traian. La începutul anului 101, armata romană, condusă chiar de împărat, după ambele pregătiri de aproape 3 ani, a atacat Dacia cu 13-14 legiuni şi alte unităţi auxiliare (în total c. 150.000 de soldaţi). La 25 martie 101 împăratul părăseşte Roma, traversează Dunărea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) şi Dierna (Orşova) pătrunzând în Dacia prin Banat. Dio Cassius menţionează episodul în care burii germanici cu aliaţii lor îi trimit lui Traian o ciupercă uriaşă pe care era scris un mesaj prin care romanii sunt sfătuiţi pentru binele lor să se întoarcă la Roma. Are loc bătălia de la Tapae, în vara anului 101 iar Decebal încearcă să oprească înaintarea romană. Bătălia se încheie însă cu victoria romană.
În iarna şi primăvara anului 102, Decebal este înfrânt la Nicopolis ad Istrum şi în Dobrogea la Adamclisi. În toamna anului 102, Decebal este silit să încheie o pace zdrobitoare pentru Dacia: regele dac trebuia să dărâme zidurile cetăţilor, să cedeze o serie de teritorii şi să renunţe la orice independenţă în politica externă.
Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, înalţă, între Drobeta şi Pontes, în anii 103-105, un durabil pod peste Dunăre, pe care legiunile romane îl trec în vara anului 105, iniţiind cel de-al doilea război dacic. Abandonat de aliaţi, atacat prin Banat, Valea Oltului şi Moldova, constrâns continuu la defensivă, Decebal se retrage în citadela din Munţii Orăştie. După cucerirea puternicelor cetăţi care păzeau accesul spre capitală: Blidaru, Costeşti, Piatra Roşie, Băniţa, Căpâlna, Tilişca, legiunile romane încep asediul Sarmizegetusei.
În ciuda rezistenţei dace, cetatea este cucerită şi distrusă din temelii. Decebal, împreună cu câteva căpetenii, reuşeşte să părăsească cetatea încercând să continue rezistenţa împotriva romanilor în interiorul ţării. Este urmărit de cavaleria romană şi, în urma unei trădări, pentru a nu cădea viu în mâinile duşmanului, se sinucide.
(more)
(less)
Added: 4 months ago
Views: 4,623
Romanian Army at Stalingrad
Date: 17 July 1942 -- February 2, 1943
Location: Stalingr
Romanian Army at Stalingrad
Date: 17 July 1942 -- February 2, 1943
Location: Stalingrad, USSR
Result: Decisive Soviet victory
Casualties and losses for Axis Powers:
740,000 killed or wounded
110,000 captured
Aircraft: 900 (including 274 Transports and 165 Bombers used as Transports)
At this battle Romania lost 150.000 men who are dead.
http://www.worldwar2.ro/operatii/?article=12
(more)
(less)
Added: 3 months ago
Views: 1,452
|
Gunoaiele astea sunt responsabile pentru starea negativa in care se afla tara noastra in m
Gunoaiele astea sunt responsabile pentru starea negativa in care se afla tara noastra in momentul de fata.
Trebuiesc judecati de catre popor si pedepsiti.
(more)
(less)
Added: 2 months ago
Views: 440
Date: 1185-1393
Capital: Tarnovo (Veliko Tarnovo)
Language: Bulgarian and old romanian (
Date: 1185-1393
Capital: Tarnovo (Veliko Tarnovo)
Language: Bulgarian and old romanian (vlach)
Religion: Eastern Orthodox Church
Rulers from the Asen dynasty
Asan I (1187 - 1196)
Teodor Petru al IV-lea (1196 - 1197)
Ioniţă Caloian (1197 - 1207)
Asan Burul (1207 - 1218)
Ioan Asan al II-lea (1218 - 1241)
Căliman I (1241 - 1246)
Mihai Asan al II-lea (1246 - 1256)
Căliman al II-lea (1256)
Origins
A detail in the chronicles of Nicetas Choniates tell us that Asen spoke Vlach language: a Greek priest was kidnapped by Vlachs of the Haimos Mountains and implored Asen to let him go speaking in the language of the Vlachs.
+ În limba română +
Dinastia Asăneştilor (bulgară: Асеневци) a fost o dinastie de conducători ai unui stat medieval numit Imperiul Vlaho-Bulgar (în istoriografia modernă Al Doilea Ţarat Bulgar), între 1187 şi 1280.
Dinastia asăneştilor şi Imperiul Vlaho-Bulgar au apărut în urma răscoalei vlahilor şi bulgarilor din Imperiul Bizantin, în iarna anilor 1185/1186, în urma creşterii taxelor.
Primii conducători ai dinastiei s-au autodenumit "Împăraţi ai bulgarilor şi vlahilor" (în special Caloian). Mai târziu, alţi conducători, precum Ioan Asan al II-lea, şi-au luat numele de "Ţari ai bulgarilor şi grecilor".
Sursele medievale îi consideră pe primii trei conducători ai dinastiei, Asan I, Teodor Petru şi Caloian de origine vlahă,adica română.
(more)
(less)
Added: 2 months ago
Views: 1,136
Petre Ţuţea - 26 Mai 1990 (Despre Ştefan cel Mare si Vlad Ţepeş)
Added: 5 months ago
Views: 5,086
|
|
See All 106 Videos
|
